439.100 MHz sau Repetor RoLink pe Vf. Teasc-Borsec
Este un proiect RoLink foarte interesant, dar care a avut puțintel de așteptat. Noi, cei implicați, îl voiam dus la îndeplinire încă de anul trecut însă, nu am reușit să ne adunăm. Din cauza pandemiei și poate… a vieții, n-a fost dat să urcăm împreună pe Vf. Teasc, de deasupra localității Borsec.
Așa cum am mai povestit aici pe blog, startul acestei aventuri a fost dat în urmă cu doi ani când, la o trecere pe lângă Borsec, am primit o invitație din partea lui Nelu – YO6FCD de a-l vizita, împreună cu Cătălin.
Dumnealui se afla la altitudinea de 1400 metri, nu în altă parte, decât la releul de televiziune din județul Harghita, mai exact pe Vf. Teasc.
La momentul respectiv, ne-am văzut, ne-am plăcut, iar viitorul suna bine. De ce? Pentru că alături de Nelu, puneam la cale instalarea unui nod fix RoLink, dar și a unei camere web cu vedere spre apus. Peste câteva luni se ducea la îndeplinire acest obiectiv, prin contribuția unor colegi radioamatori cu suflet mare. Singura problemă care a apărut a fost aceea că, nodul montat atunci era în banda de doi metri, pe 145.337,5 Mhz, iar radiofrecvența locală, generată de emițătoarele de radiodifuziune, pur și simplu îi îneca recepția.
Toate testele făcute au dus la același rezultat, anticipat de altfel, dar totuși a meritat efortul. Asta deoarece, ne-a ambiționat să continuăm eforturile de a avea RoLink pe înălțimi, simulând și aria sa mare de acoperire.
Practic, prin ideea lui Răzvan – YO6NAM, s-au pus bazele construcției unui repetor în banda de 70 centimetri, cu care să evităm problemele de recepție cauzate de câmpurile respective. Repetorul care a luat naștere, s-a comportat foarte bine și în alte locații, după care a așteptat cuminte data din calendar, când aveam să-l urcăm pe munte.
Echipa era alcătuită din mine… YO7JYL, Cătălin – YO7GQZ și Răzvan – YO6NAM cu care ne-am întâlnit la QTH-ul lui de lângă Brașov.
De cu seară, am pus la punct toate cele necesare instalării și am încărcat în mașină repetoarele, antenele, truse de chei și suportul antenei cărat de la Pitești. Chiar dacă Nelu avea de toate din punct de vedere tehnic, am zis că este mai bine să le luăm cu noi.
De ce spun “repetoarele”? Pentru că, de fapt erau două: într-adevăr, unul destinat rețelei RoLink, iar celălalt, pentru modul digital, în rețeaua BrandMeister. Cel analogic era programat pentru frecvența originară, adică cea cu care a început și rețeaua RoLink… 439.100 MHz, CTCSS 103,5 Hz, shift -7,6. Cutiuța digitală era programată pentru frecvențele de emisie 439.875 MHz și recepție 431.875 MHz.
N-aș vrea să intru prea mult în detalii tehnice, deoarece toate informațiile se vor regăsi pe site-ul www.xpander.ro. Ceea ce pot să spun cu certitudine este faptul că echipamentele sunt construcție proprie, toate testele s-au efectuat cu o săptămână înainte de urcarea lor pe munte, iar în tot lanțul sistemului, s-au folosit cele mai bune componente.
Revenind… spre disperarea mea, noaptea se anunța una destul de scurtă, deoarece trebuia să ne trezim devreme. Aveam aproximativ 200 de kilometri până la Borsec, toată lucrarea trebuia făcută în totalitate în aceeași zi, plus drumul de întoarcere la Brașov. Desigur că Nelu ne rugase (ba chiar insistase) să stăm măcar două zile, nu puteam din motive obiective.
Deși nu se luminase de ziuă, la ora 5.30 AM, a trebuit să ne pregătim, deoarece la ora 7 AM, voiam să fim punctuali la reședința colegului de echipă. Somnoroasă și supărată pe viață, m-am instalat în dreapta lui Cătălin și ne-am pus în mișcare pe drumul spre Borsec. După aproximativ 20 minute eram în fața casei lui, împreună cu care am pornit spre releul de televiziune aflat pe Vf. Teasc.
I-am lăsat pe băieți în față, iar eu m-am mutat pe bancheta din spate, ca să privesc prin geamul mașinii. Soarele se ridica agale peste dealurile brașovene și tot somnoroasă, mă gândeam cât de norocoși suntem. De ce? Pentru că toată săptămâna urmăriserăm prognoza meteo, care pentru ziua de sâmbătă, varia de la descărcări electrice violente și până la ploaie torențială. Frumos! Și totuși, eram prea hotătâți ca să mai amânăm pentru cine știe când… și foarte pasionați să vedem finalizat proiectul Borsec. Altfel, desigur că aveam cu noi pelerine de ploaie și eram pregătiți pentru vreme urâtă pe munte. Simplu… în aparență.
Cum spuneam, norocul ne surâdea, ca și soarele de la mijlocul lui august. Contrar așteptărilor meteo, el anunța o vreme frumoasă peste zi. De fapt, pe parcursul dimineții, verificând din nou prognoza pentru Vf. Teasc, zarurile atmosferei aruncaseră către pământeni o probabilitate destul de mare de ploaie, dar după 18.00. În condițiile astea, totul era minunat, deoarce eram convinși că vom termina treaba până atunci.
La o oră atât de matinală, până și drumul era liber, iar punctul final ales pe navigație era Pasul Chiozrez, aflat în apropierea releului radio-tv. De la șosea, am cotit dreapta pe drumul forestier pentru aproximativ zece kilometri, iar după ieșirea la golul alpin, am ajuns în Pasul Chiozrez. De acolo, în linie dreaptă se vedea releul de televiziune, dar am mai parcurs câțiva kilometri până la clădirea lui.
Nelu a ieșit bucuros în întâmpinarea noastră, pentru a ne ajuta la descărcarea bagajelor din mașină. Pe Răzvan nu-l știa, deci a fost momentul potrivit pentru a-l cunoaște.
Ne-am strecurat printre mioarele care își fac veacul la stâna din apropiere, iar dulăii ciobănești s-au asigurat că suntem oameni buni, înainte de a deveni prietenoși.
Oamenii noștri erau puși pe treabă, așa că fără nici un moment de pauză, Cătălin a pregătit suportul de antenă pentru a fi urcat pe pilon, iar Răzvan asambla mufele pentru cabluri. Nelu era într-un permanent du-te… vino, ca să îi ajute pe colegii mei.
Practic, până la o înălțime de 30 metri față de sol, Cătălin a urcat suportul pe pilonul care avea să găzduiască cele două antene ale repetoarelor.
A venit și rândul antenelor, amândoi făcând mai multe urcări pe pilon, împreună cu Nelu.
În tot acest timp, Răzvan a fixat mufele pentru cabluri, a măsurat, a făcut teste și s-a asigurat că totul este în regulă. Și apoi? El a pornit repetoarele, care se odihneau pe iarba de lângă pilon, pentru a le face ultimele teste chiar acolo, la fața locului. Despre asta le povesteam și radioamatorilor, nu de alta, dar aveam nevoie de controale riguroase pentru recepție. Era perfect… sau cel puțin așa ne-au spus Dan – YO3DEL, Laurențiu – YO7EPY, Ștefan – YO7LPT, Sergiu – YO6IOG (pe DMR, în modul digital), Adi – YO4PEA, Laur – YO4FZV, Ovidiu – YO7MPI, Vasi – YO8VAS, Sergiu – YO8ESO, Ionuț – YO9LIG/P, Cătălin – YO3JBF/P.
Am avut parte de vreme minunată, cu soare arzător, care nu ținea cont de altitudine. Partea boemă din mine, se bucura tot de ființele mărunte apărute în peisaj.
Ne ținea companie și Mura, prietenul canin al lui Nelu.
Am stat împreună pe iarbă, explicându-i ce fac baieții acolo sus și ajutându-i cum puteam pe prietenii noștri: ba un control pe radio, ba o vorbă bună, ba un zâmbet, ba un șurubel acolo unde trebuia sau “o cheie de 8”, solicitată la timp.
Doar că în depărtare, în jurul orelor 17.00, norii începeau să se adune, iar din când în când, se auzeau tunete surde. La fel spunea și aparatul lui Răzvan, cel care detectează descărcările electrice.
Cam tot atunci a terminat și Cătălin treaba pe pilon, însă nu înainte de a urca și eu… îi trebuia recipientul de spray cu vopsea albastră pentru finisare și deci, “copilul de mingi” s-a mobilizat.
A urmat montarea repetoarelor în incinta clădirii, printre alte echipamente, de care Nelu se ocupă cu mare grijă de vreo 33 de ani încoace. Ultimele QSO-uri cu radioamatorii, au demonstrat că treaba era făcută la modul profesionist, așa că gândul nostru se îndrepta firesc, spre momentul plecării.
Ploaia începuse binișor, iar Nelu nu ne-a lăsat să pornim la vale până când nu mâncăm. Evident că planurile sale mărețe în privința noastră, fuseseră spulberate de faptul că noi nu puteam rămâne acolo peste noapte. Totuși, i-am promis pentru o dată viitoare, recompesa grătărușului cu bunătăți. După o masă rapidă și bucuria că toate ne-au ieșit la fix, o ultimă poză marcată de zâmbete, a însemnat rămas bun.
Ploaia și descărcările electrice s-au întețit pe tot parcursul drumului spre Brașov, de parcă ne urmăreau. Aflați în mobil, scopul nostru era unul precis și categoric… acela de a face legături radio. Cu cât ne îndepărtam, voiam să testăm aria de acoperire a noului repetor RoLink instalat la Borsec. Eram și foarte curioși… fie vorba între noi.
Astfel, ne-am putut auzi cu Nelu până dincolo de Miercurea Ciuc, așa că rezultatele depășesc așteptările pe care le aveam înainte de instalarea propriu-zisă.
Tot ca o surpriză a ariei sale de acoperire, Bogdan – YO3IXW, aflat în portabil pe Vf. Penteleu, deci la aproximativ 159 km în linie dreaptă fată de Vf. Teasc, a putut accesa repetorul lui Nelu. Noi l-am auzit în rețea cu un control de Q3, Q4. Minunat, nu?
Eram foarte bucuroși, dar și obosiți… cu momente de exaltare, râs, până când seara și noaptea ne-au găsit tot pe drum. În apropiere de Brașov, ploaia s-a potolit, iar în jurul orelor 22.00, îl salutam pe Răzvan, cu bucurie în priviri… făcuserăm treabă bună.
Proiectele de acest gen vor continua, cu aceeași dorință de a contribui la extinderea rețelei RoLink. Ne caracterizează transparența cu care am pornit pe acest drum, dominați de ambiția că iată… se poate. Suntem mânați de simplitate și modestie, dorința de evoluție, dar mai ales de această pasiune pentru radio și, să nu uităm, ideile comune care ne-au adus împreună.
’73
Cristina – YO7JYL
